Zaharia Naomi V1 C V2 C V3 C [V1] Pocăința-i crinul alb în câmpul larg, Pocăința-i pana ce te poartă înspre har. Norii negri însă arunca piatră în catarg, Să pierzi cârma vieții, rătăcind dinspre hotar. [C] /:Ferește-te, zboară săgeata Vrășmașului în drumul tău. Haina să nu prindă pata Pământului și-a celui rău. Ține calea către viață, Nu te abate de la ea, Caci Isus îți dă speranță Și te poartă-n slava Sa. :/ [V2] Pocăința-i plâns cu suflet greu și-amar, Pocăința-i mărturia omului vechi și murdar. Scaldă-ți firea-n râul care curge iar, Nu lasă stropul cel de tină să-ți prefacă albul-n amar. [V3] Pocăința-i focul sfânt ce arde-n pieptul tău, Pocăința-i hotărârea de-a trăi cu Dumnezeu. Când te-apasă încercarea, pleacă-ți fruntea-n fața Sa Și rămâi pe calea dreaptă, sub privirea Lui mereu.