Daniel Hartie V1 C V2 C V3 C [V1] Duioasa chemare, din casa de unde te-ai dus, Cu vocea ei stinsă te strigă pe nume, O mamă plângând la apus. O, cum tu, copile, putut-ai să uiți chiar de ea? Te-ai dus prea departe, în lumea amară, Departe de măicuța ta. [C] Căci lacrima-i curge, brăzdează obrazul Ce-odată alintul ți-a dat, Adu-ți azi aminte de scumpa ta mamă, Căci multă iubire ți-a dat. [V2] Acasă e mama ce plânge cu foc de-al tău dor, Dar tu azi, copile, departe prin lume, Nu-ți pasă de al ei fior. Vei plânge odată, când te vei întoarce târziu, Găsi-vei pustie cărarea și locul În care ai fost un copil. [V3] Te du dar, copile, căci mama te-așteaptă-n pridvor, Căci poarta-i deschisă, lumina-i aprinsă, Nici noaptea ea nu are somn. Așa este mama, cu vocea ei caldă târziu, Se roagă, suspină, într-una ea poartă În suflet pe fiică, pe fiu.