Vera Bogdan V1 C V2 C V3 C [V1] ​Iubesc să cânt despre Tine De când ai suflat viață în mine De când mi-ai dăltuit aripile frumos Și le-ai ancorat cu grijă-n Hristos. Mi-ai cioplit amprentele Tale divine Și-ai rupt robia iubirii de sine. Ce har, să trăiesc cu folos, Departe de lume, ascuns în Hristos. [C] ​/: Mă cuprind palmele-Ți pironite, Nu vreau harul zadarnic, Părinte! Viață curge prin sângele sfânt, Despre el vreau într-una să cânt, Zborul meu înspre Tin' nu e frânt. :/ [V2] Iubesc să ard pentru Tine De când stropi de cer curg prin mine, Să torni din făclie în ciobul meu de lut, Să port chipu-n care m-ai conceput. Zbor sublim către cer în acorduri divine, Nimic efemer nu mă poate ține. Nu-i vis, să te-nalți glorios. E harul, e crucea, e omul Hristos. [V3] Aș vrea să mă știu tot cu Tine Când norul de plumb se întinde. Când nu pot cuprinde taina-Ți cu mintea mea, Îmi saturi tot golul cu dragostea. „Ce fac Eu, tu nu poți pricepe acuma”. Rănile cuielor strigă, într-una, „E nou ce-am să fac în curând: O cale, un drum cu izvoare curgând.”