F. G. Sabadi V1 V2 [V1] Erau odinioară-n fericire, Nu știau de rău, aveau bucurie. Dar deodată, o, vai, toate s-au schimbat, Căci capul casei în cârciumă a umblat, Cu cei bețivi șezând, de tot s-a stricat, Murind femeia-i, prunci orfani a lăsat. [V2] O, cine vrea într-ajutor să fie? Cine-l va scăpa de la primejdie? Prin poftire satana l-a biruit, Încă trăiește, poate fi mântuit; Îndură-te Doamne și-l mântuiește, La-i lui orfani pâinea le dăruiește. Cu cei bețivi șezând, de tot s-a stricat, Îndură-te Doamne și-l mântuiește,