Otniel Strâmbu V1 V2 V3 V4 V5 V6 [V1] Cât de frumos te laudă natura Cu păsărelele în cântul lor, /: Cu pomii falnici ce Te-ngână-ntruna /: Și Te slăvesc pe Tine, Creator. : /:/ [V2] Din râuri mari, din apele întinse De pe pământ și tot ce e pe cer /: Te laudă tot cu-atâta-nduioșare /: Căci Tu le ții-n picioare și nu pier. : /:/ [V3] Dar iată acum cu inima sărmană Se pleacă-n Fața Ta un muritor, /: Căci m-ai făcut cu-atâta bucurie /: Dorind Isus ca veșnic să Te-ador. : /:/ [V4] Când nu eram încă, Isus, pe lume În cartea Ta mi-ai scris cât să trăiesc, /: Când nu eram decât un plod făr’ nume /: Tu mă vedeai în taină, Domn ceresc. : /:/ [V5] Ce nepătrunse-m par a Tale gânduri Mai multe sunt că boabele de grâu, /: De-aș vrea acuma să-ncep să le număr, /: Mai multe sunt ca pietrele din râu. : /:/ [V6] În gândul Tău, Tu mi-ai cuprins viața Dorind ca bunătatea-ați să-mi arăți /: Și-apoi, o dată-n Cerul Tău cu slabă /: Din moștenirea Ta, Tu să-mi împarți. : /:/