Ilie Belciu V1 C1 V2 C2 V3 C3 V4 C4 [V1] Adeseori, mă simt cuprins de jale Când văd în faţa mea pustiul sec, Atunci când se ridică munţi pe cale Ce parcă niciodată n-am să-i trec. [C1] De multe ori, acei ce-mi sunt aproape Slujesc fără să ştie celui rău, /: Şi-n răutatea lor mă-mping spre ape Ce ar putea să-mi stingă duhul meu. :/ [V2] Sunt zile când cărarea vieţii mele E-atât de-ngustă căci mă înfior... Poverile îmi sunt atât de grele, Căci mi se clatină al meu picior. [C2] Sub ochii mei, se surpă bolovanii Din zidul ce l-am ridicat cu greu, /: Mi-e teamă când privesc cum se duc anii Şi nu se împlineşte visul meu. :/ [V3] Ce mult aş fi dorit s-ajung odată Pe mult visatul vârf de munte sfânt, În oaza-aceea sfântă, minunată, Ce încă mulţi o caută pe pământ... [C3] Dar când credeam că sunt pe înălţime, S-a prăvălit o stâncă sub picior, /: Simţeam cum cad în jos spre-ntunecime, Şi-am fost cuprins de un amar fior. :/ [V4] Eu nu îmi voi schimba nicicând dorinţa De a urca... chiar dacă urc plângând, Căci vreau să-nvăţ din plin ce-i umilinţa Şi-n orice ceas, să fiu găsit urcând... [C4] Chiar dacă simt din plin singurătatea Când şi cei dragi mă răsplătesc cu rău, /: Nu mă-ndoiesc vreodată că Dreptatea În jurul meu, o face Dumnezeu! :/