Ludovic Kováts V1 V2 V3 [V1] Mare ești Doamne, mare-i puterea Ta, Prin Cuvântul Tău ai creeat lumea, Ai zis: „Să fie!” și-atunci din nimica A stat 'nainte toată făptura. /: Mulțimea stelelor și mândrul soare, Cerul pământul asculta-tu-Te-au. Inima mea tremurândă admiră Atotputernicia-Ți măreață. :/ [V2] Mare ești Doamne, și-a Ta-nțelepciune, Prin care toate frumos le-ai creeat; Omul pământesc l-ai făcut al Tău fiu, Cu duh din duhul Tău l-ai înzestrat. /: Floarea cea mică și-arborii puternici, Urma mâinilor Tale ne-arată, Din toată inima mă închin Ție, Lăudând mare-nțelepciunea Ta. :/ [V3] Mare ești Doamne, mare-i iubirea Ta, Ceea ce-n Fiul Tău ne-ai arătat; N-ai stins lumina abia arzătoare, De trestia frântă Te-ai îndurat, /: Pe când zăceam eu legat în păcate, Mâna-Ți miloasă spre mine-ai întins, În ochi cu lacrimi mă proștern 'naintea-Ți, Lăudând iubirea-Ți ce m-a mântuit. :/