J. J. Major V1 V2 V3 [V1] Ca-o fiară gonită ce-aleargă, Sunt ostenit și lâncezit Deja secat-a a mea vlagă, Fug, dar unde? Însumi neștiind În urma-mi a mele păcate, Ce mă gonesc până la moarte, Graiul meu slab pe Tin' Te strigă: „Doamne-ndurarea-Ți o-nsetez!” [V2] De foame, sete sunt chinuit, De remușcări rău torturat, Cine m-a sprijini să nu cad, Cine-a fi de mine-ndurat? Iată coboară-a nopții umbră, Corabia mea ostenită, Cu valurile-abia se luptă, Doamne-ndurarea-Ți o-nsetez! [V3] Numai Tu ești izvorul curat, Tu poți să-mi dai stâmpărare De Tine-i departe-nfruntarea, Tu ești singur îndurare. Sufletul ce căit se află, Acelui păcate se iartă Sufletul meu grația-Ți așteaptă, Doamne-ndurarea-Ți o-nsetez!