Ilie Belciu V1 C V2 C V3 C V4 C [V1] Ai grijă că vorba-nţeleaptă mai multe-nțelesuri nu dă. Ea este adânc cumpănită și-n inimi curate ea stă! Ce dulce e vorba cinstită, ieșită din gândul curat, ea dă celui trist mângâiere și-n ceas de răscruce un sfat. [C] Ai grijă, privește-ți lăuntrul, mormânt văruit să nu fii! În tine să fie-Adevărul, la alţii să-l poţi dărui. Din inimă bună, curată, întruna-adevăr să rostești, căci vorba rostită arată așa cum în inimă ești! [V2] Rușine-ţi aduce întruna cuvântul rostit fără rost; Dar mult se înșală minciuna, crezând că se uită ce-a fost... Căci nu pentru prea multă vreme ascuns adevărul va sta; Și vai, cum cel rău se va teme, când sus pe-nălțimi va striga! [V3] Să nu-ți fie teamă vreodată de cei ce minciunii slujesc, Căci ei, precum pleava uscată, se spulberă-n vânt, cât clipesc! Alege dar, calea cea dreaptă, că-i bună și duce în sus! E singura cale curată pe care a mers și Isus. [V4] Veni-va o zi când minciuna în fața dreptăţii va sta, atunci când perdeaua ce-ascunde, pe veci, la o parte s-o da. Atunci flutura-vom drapelul pe care-"Adevăr" este scris! Pe veci vom uita nedreptatea, așa cum Isus ne-a promis!