Zaharia Cristina V1 C V2 C V3 C V4 C V5 C [V1] Când umbrele lumii mă înconjoară, Tu ești lumina ce nu se stinge; Brațele Tale mă ridică și mă ține, Inima mea se umple de pace, Și glasul ei cântă recunoștință Pentru dragostea Ta ce nu se termină. [C] Dragostea Ta nu cunoaște sfârșit, Chiar și durerea mea se transformă în cântare; Inima mea se odihnește la aripile Tale, Sub atingerea Ta, totul renaște. Lumina Ta mă poartă mereu, Și sufletul meu Te laudă fără sfârșit. [V2] Răni ascunse devin izvoare de bucurie, Sub mângâierea Ta plină de har; Fiecare lacrimă devine rugăciune, Pașii mei urmează cărările Tale; Inima mea găsește alinare, Și sufletul meu cântă a mulțumire. [V3] Când vânturile vieții mă învăluie, Tu mă ridici cu blândețe deplină; Inima mea se înalță spre Tine, Și cântă în tăcere a credință; Sub protecția Ta găsesc curaj, Și pașii mei nu se abat niciodată. [V4] Căci Tu ești izvorul ce nu seacă, Iubirea Ta renaște chiar ce era pierdut; Fiecare clipă în Tine e dar, Sub atingerea Ta totul prinde viață; Inima mea se umple de bucurie, Și cântarea ei devine veșnică. [V5] Doamne, fă ca inima mea să rămână, Sub dragostea Ta nemărginită și blândă; Să nu se teamă de furtuni și umbre, Ci să se odihnească în Tine mereu, Căci Tu ești adăpost și izvor de viață, Și sufletul meu Te laudă neîncetat.