Ilie Belciu V1 C V2 C V3 C V4 C T [V1] De n-aș avea în mine dragostea Ta mare, Isuse, minunatul lumii Salvator, Eu nu aș fi decât aramă sunătoare, Un fulg purtat de vânt prin zări, la întâmplare, Fără a dragostei comori nepieritoare, Aș fi doar un chimval zăgănitor... [C] Dragoste, podoabă sfântă, Ce-aduci belșug de pace-n sufletul flămând, Atinge inimi ce-n necazuri se frământă, Cobori la noi și nu ne părăsi nicicând! [V2] În dragoste nu este gând de răzbunare, Vrăjmașilor nicicând nu le dorește rău, Nemărginită-n îndelunga ei răbdare, Ea este gata totdeauna de iertare, Împarte din puținul ei celui ce n-are Și nu se uită la folosul său. [V3] Pe casa-n care dragostea deplin domnește, Cu pace sfântă, har ceresc și bucurii, Din slava cerurilor Dumnezeu privește, Prin har uleiul și făina le-nmulțește, Sub aripa divină Tatăl îi păzește De-a lumii răutate și urgii. [V4] Dar casa-n care sfânta dragoste făclie S-a stins, curând ajunge jalnic colț de iad, Sortit acelor fără dragoste să fie Un loc lipsit de-a păcii sfântă bucurie, O groapă adâncă-ntunecată și pustie În care mulți sărmani încă mai cad. [T] Dragoste, podoabă sfântă, Ce-aduci belșug de pace-n sufletul flămând, Atinge inimi ce-n necazuri se frământă, Cobori la noi și nu ne părăsi nicicând!