Gabriel Gorcea şi prietenii V1 V2 V3 V4 [V1] Cum gândul ca vântul se‑nalță spre cer, Aș vrea Isuse Doamne să zbor și eu la fel Cum pasărea din codri în adieri de vânt Se-nalță spre‑nălțime cu dulcele ei cânt. Așa aș vrea Isuse să mă desprind și eu De grijuri și de viață de tot ce‑mi pare greu, De lacrimi de suspine de tot ce‑i pământesc Aș vrea Isus cu Tine de‑apururi să trăiesc. [V2] Privesc spre boltă zarea cu albastru‑i cer senin Tânjesc de dorul care Tu m‑ai legat de Tin,’ Ce lacrimi ce armonie ce clipe am mai trăit Când mâinile străpunse pe mine m‑au primit. De‑atunci mereu întruna să mă despartă aș vrea De chinuri care‑mi face cumplită viața mea, De lacrimi de suspine de tot ce‑i pământesc Aș vrea Isus cu Tine deapururi să trăiesc. [V3] Aș vrea Părinte al slavei cu mine să lucrezi Și viața‑mi pentru o clipă Tu să mi‑o cercetezi, Privește adânc în mine și vezi cum Te iubesc O dă‑mi pacea Ta‑n suflet c‑aceasta mi‑o doresc O dă‑mi curaj în clipe când eu mă poticnesc Când cursele vieți‑n șoapte mă‑mprejmuiesc, Privește adânc în mine și vezi cum Te doresc Ca‑n brațul Tău alinul vieții să‑mi găsesc. [V4] O fă‑mă să fiu tare când încercarea‑i grea Să pot privi necazul ce‑a fost la crucea Ta, Să pot privi spre Tine spre pieptul Tău străpuns Și -atuncea când pe nume mă vei chema Isus. Să pot ca să mă bucur de tot ce‑am suferit Privind umil splendoarea ce tu mi‑ai pregătit, Să am în piept credința deplină‑n Domnul Sfânt Căci voi primi viață prin sfântul Tău Cuvânt.