J. H. Wallfisch V1 C1 V2 C2 [V1] Parcă Te văd purtând crucea cea grea, CUm mergi pe calea morții făr' un grai, Fruntea-Ți senină cu spini cununată, Ochii din car' lucea-a iubirii rază, Care-mi vorbește mie despre rai, Astfel m-ai cercetat, eu ce Ți-am dat? [C1] Puterea Ta mi-a schimbat inima, Căci cu-ndurare la mine-ai venit, Ai aruncat spre mine o privire, Și-am cunoscut a Ta mare iubire, Că pentru mine pe cruce ai murit. Acum sunt mântuit, că m-ai iubit. [V2] Nu Te-am văzut, că lumea mi-a plăcut Și am umblat pe calea cea lată; Deși cuvântul Tău-n mine pătrunse, Chemându-mă, să vin pe calea-ngustă La fericire adevărată, Și dacă mă-mpetream, nu Te zăream. [C2] Al Tău sunt eu, alt cum nu poate fii; Că fericire Tu mi-ai dăruit. Când am venit cu-al meu necaz la Tine, Tu m-ai luat pe al Tău braț pe mine, Și-n inima mea Te-ai sălășluit. Acum este a Ta inima mea.