E. S. Lorenz V1 C1 V2 C2 [V1] Cel ce Te-ai deschis mie, Stâncă de mântuire, Las' apa și-acel sânge, Care din coasta-Ți curge, Sufletu-mi să-l mântuie, De păcat să mă spele! [C1] Faptele câte-am lucrat, Legea Ta le-a judecat. Orișicât eu m-aș lupta, Plângând ziua și noaptea, De păcat nu m-a scăpa, Numai singur mila Ta. [V2] Eu sărman, dator ce sunt, La-a Ta cruce mă arunc, Gol sunt Doamne-mbracă-mă; Slab, dar Tu ajută-mă; Vin ca și un necurat, Tu mă spală de păcat. [C2] După lupta vieții, Dacă se-nchid ochii mei, Când voi sta 'naintea Ta, Trâmbița când m-a chema, Stânca mea, o, rogu-te, În Tine mă ascunde!