Marian Fedur V1 V2 C V3 C V4 B C T [V1] Peste pământul adâncit în bezne, Se-aștern fiorii reci dinspre apus... Vești de războaie se-mprăștie lesne, Iar pacea-n lume ca prin vis s-a dus. [V2] Dar cufundați în adâncimi de noapte, Ne zboară gândul înspre-un alt decor, Dintr-un tablou, plutind prin timp, departe, Cu magi, un staul rece și păstori. [C] El, Prințul păcii, pacea ne vestise, Umil, la Betleem când S-a-ntrupat, Adeverind ce prin profeți promise, De-a lungul vremii, Domnul minunat! El, pacea Lui ne-o dă cu-ndestulare, Dar nu ca lumea cu al ei miraj, Ci clocotind în inimile care Înving necazul lumii prin curaj. [V3] El - Rege-Pace pentr-un ceas al urii, El - duh zdrobit pentru un trist destin... Copil umil prin zgomotele lumii, Și Domn, și Rob, și Frate, dar și Fiu. [V4] Prin dragoste îngenunchează ura, Prin viață rupe-al morții trist drapel! Căci Prințul Păcii biruiește lumea, Și îndrăznind, noi biruim prin El! [B] Ce Fiu al Slavei a ales Calvarul, Când, blând, la Betleem s-a întrupat! Purtând rușinea și sorbind paharul Întregii lumi cu suflet vinovat. [T] Ce pace ne coboară în, tăcere, În sufletul cuprins de ațipiri, Când medităm, acum, a câta oară, La Betleemul dulcii amintiri...