Anonim V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 [V1] Eu eram prea departe de Domnul, Păcătos nu se poate mai rău; Mă-ntrebam va salva Mântuitorul Pe-un aşa păcătos cum sunt eu? [V2] Rătăceam prin pustiu şi-ntuneric, Chinuit de-acest gând tot mereu, De cumva ar mai fi vreo salvare Pentru-aşa păcătos cum sunt eu? [V3] Tocmai când era răul la culme, Şi când chiar disperat gemeam greu, Isus mi-a şoptit că El mai poate A salva păcătoşi cum sunt eu. [V4] Ascultai, şi ce văd? Era Domnul! Am strigat: "Păcătos tare rău, Dar Te rog, fii milos şi salvează Pe-un aşa păcătos cum sunt eu! [V5] Şi-n Hristos mă-ncrezui deci cu totul, Iar de atunci fericit sunt mereu, Şi-L slăvesc pe-Acel ce-a vrut să scape Pe-un aşa păcătos cum sunt eu. [V6] Iar de-acum nu mai bâjbâi prin noapte, Ci slăvesc pe Hristos tot mereu; Spun la toţi că El poate să scape Pe-un aşa păcătos cum sunt eu. [V7] Când calea se sfârşeşte, iar Domnul, Va veni să-Și ia poporul Său, Îl voi preamări-n veci că a salvat Pe-un aşa păcătos cum sunt eu.