Traian Dorz V1 C V2 C V3 C [V1] Dorită patrie-a iubirii, Grădina crinilor de nea, Cu ce suspinuri şi ce lacrimi, Şi doruri, te-am putut cânta! Ce haruri ne-ai turnat în suflet De nu-mi mai aflu-n lume loc? De arde-n dorurile mele, Atâta patimă şi foc? [C] Mi-e dor de tot ce am acolo, Ţinut de-argint şi de cleştar, O, lasă-mă să-ţi trec odată Doritul, dragul Tău hotar! [V2] De-am străbătut atâtea vremuri, Şi drumuri fără de popas De vraja crucii şi-a luminii, Şi fericirii Tale-atras, Azi stau privind în zare locul Şi sunt uimit de străluciri, Ah, vino patrie dorită Locaşul sfintelor iubiri! [V3] Căci inima-mi şi-ntreaga viaţă Şi tot ce am mai minunat În dulcea patrie-a iubirii Acolo-n tine le-ai luat. Şi m-ai lăsat să-mi ardă viaţa În jurul singurului gând, Să trec doritele-ţi hotare, C-un ceas, c-o clipă mai curând.