Dionisie Giughici V1 C V2 C V3 C V4 C V5 C V6 C [V1] Când cineva cade, în groapă, în vale; El, mâna îi întinde, și îi dă ajutor! Din nou, îl ridică, și îl pune pe cale... Căci Domnul e bun și e îndurător! [C] Domnul nu rupe, o trestie frântă... Și nici nu va stinge, un muc fumegând! De cumva găsește, o lacrimă sfântă; Și un pic de credință, în suflet, arzând! [V2] Când cineva cade, și, are căință; Și plânge ca Petru, când, s' a lepădat! Chiar dacă nu poate, dar, are dorință; El, poate să fie, din nou... ridicat! [V3] Când, cineva, este mereu apăsat... De faptele rele, ce, le' a săvârșit! El, poate să fie, de Domnul, iertat... Doar dacă se întoarce, și le' a părăsit! [V4] Când cineva cade... și iar, se ridică; Să nu se mai ducă, din nou, în păcat! Ca David să strige, și, mereu să zică: "O, ține' mă, Doamne, pe drumul curat!" [V5] Când cineva cade, prin alunecare... Și, fără voință, se duce, în jos! Mai este speranță! Mai este iertare; De Mijlocitorul, cel bun și milos! [V6] Dar, dacă un suflet, atras de dorință; Se duce cu voia... și cade mereu! Întoarcerea lui... este cu neputinţă; Căci, el, a căzut... jos, foarte rău!