Emanuel Hasan V1 C V2 C V3 C [V1] Prin multe-n viață am trecut, De lacrimi parte am avut Și totuși, când spre cer strigam, Mereu Tu mă ascultai! Dar azi în praf sunt prăbușit, Rănit eu zac, Te chem și strig! ... Zadarnic... ruga mi-e-n zadar... De ce închis mi-e cerul iar? ... [C] Sub cerul fără mângâieri, Sătul de lacrimi și dureri, Mă-ntreb mereu: cât va mai fi? ... Doar Tu, doar Tu, Doamne, o știi. . Tu știi și cât mi-a mai rămas Pe-acest Pământ, din al meu ceas Iar dacă se va termina, Aș vrea s-ajung la dreapta Ta! :/ [V2] De ce mi-e scris mereu să plâng, Să gem și să suspin adânc? De ce doar eu sunt încercat De mulți să fiu în râs luat? . . Ah, Doamne, cum Te-am întristat? ... Ca haina-n praf sunt lepădat... Sau vrei ca pentru ce-am greșit, Mereu să tot fiu pedepsit? ... [V3] Aici, pe-acest Pământ străin, Știu bine că mai am puțin, Căci tot mereu am suferit, Mereu din greu am fost lovit; Privesc din praf către apus, Speranțele-mi la fel s-au scurs Dar, totuși, Te-aș mai întreba Măcar dacă mă vei ierta? ...