Daniel Hîrtie V1 C1 V2 C2 V3 C4 V4 C5 V5 C5 [V1] Cât mama mai are suflare, Cât tata mai are puteri, Copiii mai simt ușurare, Când vin cu-ale vieții poveri. [C1] /:Acasă mai simți bucuria, Când mergi la părinți să îi vezi. Dar când li se stinge făclia, Iubirea cea dulce o pierzi. :/ [V2] Cât mama mai iese la poartă, Cât tata mai iese în prag. Mai este-un cămin ce îi așteaptă, Să vină copiii cu drag. [C2] /:Spre casa natală e drumul, Frumos, trăitor de fiori. Dar cât de amar e destinul, Când pierzi al iubirilor flori. :/ [V3] Părinții ne sunt mângâierea, Prieteni ca ei nu mai sunt. Ei știu să ne-aline durerea Cand duhul ne este înfrânt. [C4] /:Să mergem la ei cu iubire, Cu flori și-un continuu ador. Cât timp nu există morminte, La care să plângem cu dor. :/ [V4] Porunca Scripturii e sacră, Noi suntem datori s-o împlinim, De vrem fericire în viață De ei s-ascultam, să-i cinstim. [C5] /:Cât timp mai există lumina, În casa în care-am crescut. Copiii mai pot ca să vină, Cu-n zâmbet si-un dulce sărut. :/ [V5] Sa mergem mai des pe acasă, Cât mama si tata mai sunt. Să stăm împreună la masă, Vorbind de Cristos, de Cuvânt.