Nicoleta Adascălului V1 C V2 C V3 C [V1] Să-mi dai statornicie pe-al vieții mele drum, Chiar dacă-n fața-mi totul arată a fi un fum; Când totul se destramă și nici chiar într-un vis Nu mai apare-o umbră din tot ce-am fost convins. [C] Statornicește-mi pasul pe calea către rai; Când vei veni să nu-mi iei sfeșnicul din loc! O răsplătire sfântă în veșnicii să-mi dai; În orice luptă, Doamne, să fiu biruitor. [V2] Când nu mai știu pe cale pe unde s-o mai iau, În gândul meu hotare trasezi să mă ridici; Și-mi spui cu glasu-Ți dulce să mai aștept puțin, Pân' ce dușmanul cade și va fi învins. [V3] Îngădui, Tu, în viață prieteni să nu am, Ca să învăț de Tine a nu mă-ndepărta; Sunt zile când nici frații pe care mi i-ai dat Nu știu să mă ridice când urc un greu calvar.