A. Auberlen V1 V2 [V1] Pe gânduri ședeam eu la țărmuri, peste mare în larg eu priveam. În port ancorau vaporașe, în zări, alte-abia se zăreau. Frumos de plutesc ele-acuma izbite de valuri și vânt, /: distruse vor fi de naufragiu și-or sfârși în adâncul mormânt. :/ [V2] În duh, gândul meu mi se duce înapoi, înspre timpul trecut. Un prieten plutea-n fericire și-apoi în adânc a căzut... Dar oricum schimbase-va timpul, 'nainte eu merg tot mereu, /: puternic mă-ncred doar în Domnul, numai El mă păzește de rău! :/