Ovidiu Berghian V1 C V2 C [V1] Rătăcind pe cărări de dor, Dinspre noapte spre dimineți cobor Cu suflet călător Spre dimineți de cânturi Mă-nalț pe-aripi de gânduri Alinare în ceas de chin Mângâiere în greu suspin Doamne Haru-ți divin Șoapte dulci de senin Când furtunile vin! [C] Limpezită în Har, peste munți de cleștar Stă jertfirea Ta, Doamne, pe Calvar Nestemate de cânt, peste-al crucii veșmânt Nestemate de cânt, peste-al crucii veșmânt Le aprinde-ndurarea-n suflet frânt. Cer de rugi răstignit, sângerând asfințit, A iertare se frânge-n infinit Zboară îngeri cântând A-nviat strig plângând: " Doar Iubirea nu va muri nicicând!" [V2] Prin desert de tristeți purtat Spre-un izvor de-ndurări am alergat Cu suflet însetat Dar am văzut pe cale Zdrobit de-a lumii jale Crinul Vieții străpuns de spini Răstignit de soldați haini Aducând Har divin Sfânt izvor de senin Când furtunile vin