Ovidiu Berghian V1 C V2 C [V1] Dragostea-i cerul senin, când norii negri se-arată Ea-i mângâiere și-alin, de-i inima-ndurerată. Zbor e pe aripi de vis, peste oceanele vieții Spre țărmuri din Paradis, sub razele dimineții. [C] Dragostea-i în viață, dulce dimineață Raza cea senină când pe cer sunt nori Către cer ne poartă, pasăre măiastră Sus în nemurirea plină de splendori! [V2] Apele mari de-or veni, focul iubirii să-l stingă Ploi și furtuni de-or lovi, dragostea e ca o stâncă Spinii pe fruntea de crin, din pironirea Jertfirii Sunt pod de har preadivin, spre înstelarea măririi.