F. Wiethan V1 V2 V3 [V1] Colo-n zări în luciul mării, Văd dispare iar o zi. Ca pe aripi, lin se lasă Întunericul nopții. Ziua dusă nu mai vine, Umbre dese se cobor /: Strălucesc stele senine, Mai aproape de-al meu dor. :/ [V2] Dornic după pacea serii, E drumețul osteni, S-a apropiat de țintă Și se simte fericit Tot așa străbate gândul Călătorului creștin, /: Și șoptește rar cuvântul: „Iată-mă Isus că vin.” :/ [V3] Marinarul, când zărește, Țărmul mării așteptat Inima i se-nveselește Și se simte mângâiat. Credinciosul când atinge, Portul păcii mult dorit, /: Cântă imn ce nu se stinge: „Slavă Mielului iubit!” :/