Anonim V1 C V2 C V3 C [V1] Mi-e dor Isuse drag, de-a ta prezență, Cum cerbului i-e sete de izvor, Mă lasă, Doamne, să-mi astâmpăr setea, C-aicea jos, pustiu-i arzător Mă lasă, Doamne, iarăși să-mi plec capul, Cînd ostenit la cruce mă opresc Mi-e dor prin duhul sfânt să-ti aud glasul Să plâng, să te ador, să te slăvesc! [C] Căci nimeni, Doamne, nu e bun ca tine şi nimeni, Doamne, nu-i atât de sfânt, Tu zilnic ne-nconjori cu îndurare și ne ridici când zborul ne e frânt. Iubirea ta nu are asemănare și-n veac va ține îndurarea ta, Tu meriţi, Doamne, cinste și onoare şi inima mi-o plec în fața ta [V2] Tu îmi trimiţi oștirea ta cea sfântă Când mă-mpresoară garda celui rău şi drumul mi-l deschizi spre libertate și gândul mi-l îndrepţi înspre al tău și an de an mă porţi cu îndurare Ca eu cu mai mult dor să te slăvesc De-aceea îti dau cinste si onoare şi viața-ntreagă vreau să-ti mulţumesc! [V3] și chiar de-aș câștigat o lume-ntreagă, Nimic nu sunt fără iubirea ta, Căci sufletul mereu îmi însetează După prezenţa și splendoarea ta. Dar știu că va veni o zi, Isuse, Când sufletul nu va mai înseta și-uimiţi de-atâta sfântă măreție, Noi vom privi la frumusețea ta