Daniel Ciotlăuș V1 V2 C1 V3 C2 C3 [V1] Cândva eram și eu un fiu în casa Tatălui Și nu-mi lipsea nimic din ce-aș putea dori, Dar m-am lăsat mințit de vocea care îmi șoptea Că Dumnezeu nu e chiar totul, mai vreau și altceva. [V2] Am plecat convins că fericirea voi găsi, Departe de-ochii Tatălui, cheltuind cu prietenii. Însă am aflat curând, că tot ce am crezut, A făcut din mine doar un fiu pierdut. [C1] Departe de Tatăl meu, singur plâng și-s frânt de dor. Aș dori să mă întorc, dar nu mi-e ușor. Îmi caut cuvinte, căci iertare vreau să-i cer, Că voi fi primit din nou acasă sper. [V3] În zdrențe mă întorc acum pe același drum, Doresc să fiu un simplu rob, mai mult nu merit oricum. Îl văd pe Tatăl meu în prag, de mult mă aștepta, Și-mbrățișarea mult visată, poate mi-o va da. [C2] Cu aripa frântă, doar la pieptul tău m-ascund, Copleșit de îndurarea ta rămân. Primește-mă Tată și mă strânge în brațe acum, M-am întors acasă de pe-al lumii drum. [B] Nu voi mai privi-napoi, căci tot ce îmi doresc, E ca-n prezența Ta, o Tată, slujindu-Ți să trăiesc. Vocilor ce încă-mi strigă chemându-mă în trecut, Am decis ca niciodată să nu le mai răspund. [C3] /:Aproape de Tatăl meu, am tot ce mi-aș fi dorit, Îl iubesc căci El întâi m-a iubit. Viața-mi ruine a schimbat-o mila Sa, Câștigându-mi pe vecie inima :/ Viața mea întreagă e a Sa!