Nicolae Rusu V1 C1 V2 C2 V3 C3 T [V1] De la Ierusalim înspre Emaus, doi ucenici mergeau cu suflet trist... În inimi ei purtau o grea povară: Ce oare să mai creadă despre Crist'? [C1] Isus, pe care Îl credeau Mesia, de trei zile e mort și îngropat... Cu El s-a dus speranța, bucuria, și tot ce au visat s-a spulberat. [V2] Deodată, lângă ei, Isus apare, intrând în vorbă, El i-a întrebat: „Ce fel de vorbe sunt acestea oare? Și de ce vă e chipul întristat?” [C2] Și ei, I-au dat răspuns fără să știe cine-i acel drumeț interesat. Dar când le tălmăcește tot ce scrie, în inima lor foc sfânt a intrat! [V3] Și când de satul lor se-apropiară, ei L-au rugat în cor, stăruitor: „Rămâi cu noi, căci iată, e spre seară! ... ” Și a decis să intre-n casa lor! [C3] La masă ei s-au pus ca și străinii, dar ce minune-atunci s-a întâmplat! În Cel ce a făcut frângerea pâinii ei văd chiar pe Isus cel înviat! [T] Atunci s-au ridicat în mare grabă și plini de bucurie-au alergat... Au spus vestea cea bună cu-ndrăzneală: „E viu! Hristos e viu cu-adevărat!”