Ludovic Arman V1 C V2 C [V1] O întrebare de veacuri a curs Peste munții durerilor, sus, Peste hăul de răni care ard, Peste gânduri, cu lacrimi de nard! Întrebarea de veacuri... cumplit Arde foc în priviri și cuțit, Și înfioară-n adâncul simțirii: “ Tată, unde e Mielul jertfirii?” [C] /:Tată, o, Tată... Să fac voia Ta, am venit! Tată, Sfinte Tată... Pentru ce? Pentru ce, M-ai părăsit? :/ [V2] “Fiul Meu, Te-am jertfit pe altar, Te-am ascuns, sub al dragostei jar; Și-n durerea cu-al ei curcubeu, Sus, pe cruce, în Tine am fost Eu! Agonia, Ți-a închis porți de glas, Însă dorul spre stele a tras; A strigat pentru toți, peste veac: “Tată, iartă-i... că nu știu ce fac!” [C] /:Tată, iartă-i Tată! Vin să fac, voia Ta... smerit! Tată, Sfinte Tată! Voia Ta, voia Ta... am împlinit! :/