Otniel Strâmbu V1 C V2 C V3 C [V1] Să nu-Ți compromit, Isuse, adevărul din Cuvânt, Pentru-o dragoste-ntinată sau vreun om de pe pământ. Ci să spun cu gând cucernic râului că este rău, Iar celui ce se smerește că așa-i pe placul Tău. [C] De adevărul Tău, Isuse, nicidecum să nu mă las, Ci prin el să-mi judec viața, Orice gânduri, orice vorbe și-orice pas. doar prin el mi-e sfântă viața, Și gândirea, și vorbirea, și-orice pas. [V2] Să nu-Ți compromit, Isuse, adevărul minunat, Pentru-o formă de credință, sau vre-un gest înflăcărat, Ci, cu inimă curată, să-l denunț pe prefăcut, Și să spun celui ce-i sincer că așa-Ți este plăcut. [V3] Să nu-Ți compromit, Isuse, absolutul adevăr, Ci, cu mine și cu alții, să fiu drept din talpă-n păr, Căci, dacă nu spun cu grijă adevărul necurmat, Inima o să se-ncline după traiul necurat.