Otniel Strâmbu V1 C V2 C V3 C V4 C [V1] Doamne, slabă mie voința, pentru a face bine, Însă pentru rău dorința, ce-nlesnit îmi vine! Cum să Te-ntâlnesc cu-această vinovată stare! ? Mi-ar fi cea mai zbuciumată, clipă de-așteptare! [C] Ah! Mi-e sufletul în luptă, între iad și rai. Rogu-Te, Preanalte Tată, ajutor să-mi dai! Tot ce-ai început în mine, prin Isus Hristos, Isprăvește până vine, rogu-Te, frumos! [V2] Doamne-anevoios mi-aleargă pasul spre ’nainte, Însă înapoi să meargă, ușurat se simte. Cum să Te-ntâlnesc cu-această prea puțină râvnă? Mi-ar fi cea mai neiertată și adâncă vină. [V3] Doamne, grea mi-e țintuirea ochilor la Tine Însă să-mi abat privirea, ce ușor îmi vine. Cum să Te aștept cu-această dragoste știrbită? Mi-ar fi ziua cea mai tristă și nefericită. [V4] Dă-mi voință-mbelșugată pentru tot ce-i bine și pășirea însetată, urmei după Tine. Dor în ochi spre Tine, dulce, să-mi țintesc privirea, Ca să pot voios și-n pace să-Ți aștept venirea.