Otniel Strâmbu V1 C V2 C V3 C V4 C [V1] Mi-ai cercetat ființa cu harul Tău bogat, Ce, cu așa iubire, Tu, Tată, mi l-ai dat, Tratat cu afecțiune din cel mai părintesc Comportament pe care și azi îl tot primesc. [C] Prin jertfa celui care Ți-a fost cel mai iubit, Isus Hristos, pe crucea Golgotei răstignit, Mi-ai dat atâta pace și stare ca de rai ȘI-atâta bucurie ce-ntrece orice grai! [V2] Pe când în lume-aceasta în multe locuri, nu-s Nici pace, nici iubirea, căci ura le-a apus, Tu m-ai luat în brațe, purtat ca pe-un trofeu, Ca să-mi arăți iubirea ce o am la pieptul Tău. [V3] O, câtă gingășie cu drag mi-ai oferit, În dulcea-ți comportare de Tată preaiubit! Eu nu le merit, Doamne, și nici nu voi putea Să-Ți răsplătesc vreodată pe cât iubirea Ta! [V4] De-aceea, pentru harul iubirii de nespus, Îți mulțumesc, o Tată, prin dulcele Isus, și să-ți slujesc de laude spre slava Ta doresc, și-aici, și-o veșnicie, pe plaiul Tău ceresc. [C] Doar prin Tine am primit, haru-acesta felurit O, Isuse, Miel divin, Ție-Ți mulțumesc! Amin!