Otniel Strâmbu V1 C V2 C V3 C V4 C V5 C [V1] O, iartă-mi Doamne-a mele vorbe, Ce cântărit au prea puțin! Sfințește din nou a mea gură Și pune-n ea cuvânt divin! [C] O, iartă-mă! O, iartă-mă! La Tine vin îndurerat. O, iartă-mă! O, iartă-mă! Căci prea puțin Te-am ascultat. [V2] O, iartă-mă pentru gândirea, Ce-n cursul vieții s-antinat! O, iartă-mă și dă-mi trăirea, Cu cugetul nevinovat! [V3] O, iartă-mă căci rugăciunea eu nu Ți-am dat-o orișicând! O, iartă-mă și dă-mi iubirea, Ce Ți-o înalță mai arzând! [V4] O, iartă-mă pentru privirea, Ce-adese prin lume s-a oprit! O, iartă-mă și pune-o-n tine, Să Te admiri mai fericit! [V5] O, iartă-mă pentru purtarea Pe placul firii pământești! O, iartă mă și du-mă-n starea, Trăirilor ce le dorești! [C] Iertarea Ta-i mai scumpă ca argintul, Ca aurul ce este prețuit. Fără de ea mă biruie păcatul Și nu pot nici când să fiu fericit!