Otniel Strâmbu V1 C V2 C V3 C [V1] Mai albi doresc să-mi fie gândul, Mai înțelept când îl rostesc, Mai nepătați să fie pasul Și mai sfânt drumul cel pășesc. Mai neclintită vreau credință Să fie și în chinul greu Și mai statornică dorința De a face voia ta mereu. [C] Isus, Isus, cu viața mea Mă-nchin acum la cruce Căci numai Tu-mi ești pururea Nădejdea mea cea dulce. Din brațul Tău îți cer sfios: Ajută-mă ca-n toate, Să-Ți fiu un rob mai credincios Cu doruri mai curate. [V2] Mai veselă oricând cântarea, mai plin de farmec cu versul ei, mai adâncită ascultarea și mai ușor toți spinii grei. Mai smerită oricând trăirea Iar portul haine mai supus; mai răbdătoare așteptarea după venirea Ta Isus. [V3] Acestea-mi sunt mănunchi de doruri Ce le-am cules în ceasul greu Când vasul vieții înspre larguri Se îndrepta mereu, mereu Și acum tainic prin cântare Ți le aduc în vers sublim Să mă gătești pentru răpire Și veșnicul Ierusalim.