Otniel Strâmbu V1 V2 V3 V4 V5 [V1] Rămân aici unde m-ai pus, în lacrimi și durere Să plâng, să cânt și să aștept, eterna mângâiere. R: Sunt ca o barcă pe ocean, când vântul se răzbună Iar soarele se-ascunde trist, în norii ce se adună. [V2] Plutesc așa-n destinul meu, căci n-am o altă soartă, Decât rugându-mă s-aștept, salvarea minunată. R: Prin valurile care vin spre mine cu îndrăzneală, Mă vei purta tu Domnul meu, cum leagănă o mamă. [V3] Așa e drumul către cer când cauți sincer iubirea, O mare de nelegiuiți îți caută pieirea. R: Când valurile urii lor, se năpustesc semețe în viața celui iubitor vin lacrimi de tristețe. [V4] E crudă ura celui rău când frații te-mpresoară, și toți în duhul lui cain ucid și de-astă oară. R: Aceasta-i soarta celor drepți, prin lumea blestemată, Plutind cu barca spre liman pe-o mare-nfuriată. [V5] Tot ei cu capul jos plecat sub lacrimi și durere, Iar toți cei răi triumfători pe tronul de putere. R: Dar în curând Isus Hristos, tu Domnul domnilor și rege, Vei reveni triumfător și-n stăpânirea ta va trece, împărăția-acestei lumi și-abia atunci pe veci iubirea Va triumfa cu toți cei drepți iar celor răi le-o fi pieirea.