Daniel Hîrtie V1 C V2 C V3 C [V1] M-ai ridicat de lângă drum, Pe când zăceam în grea uitare, Simțit-am mângâierea Ta, Și dragostea-Ți nepieritoare. Prin dreptul meu, treceau grăbiți Prietenii din vremea bună, Nici-unul nu s-a aplecat Să mă cuprindă cu-a sa mână. [C] Ce zi! Ce har, a fost atunci! Când Ți-am simțit apropierea, Doar Tu ai fost și ești Isus, Prietenul ce-alini durerea. [V2] M-ai ridicat de lângă drum Căci ai avut mila de mine, Să mă cuprinzi cu brațul cald. Să mă recuperi din ruine. Nu pot uita aceea zi Când te-ai oprit la a mea strigare, Eram un orb și nu vedeam, Căci poate să existe soare. [V3] M-ai ridicat și m-ai iertat De un trecut cu patimi grele, Din lanțuri m-ai eliberat Și m-ai umplut cu-a Ta putere. Îți mulțumesc atât de mult Cântându-Ți imnul adorării, Nu pot decât să Te slăvesc Isuse stânca vieții mele.