Anonim V1 C V2 C V3 C2 C I [V1] Măreț Dumnezeu noi avem, Numit Creatorul suprem. Și oare mai cine-ar putea Minuni ca acestea-a crea? Adesea, pătruns colindând, Natura din jur admirând, Oriunde și toate mi-au spus Că poartă amprenta de sus. [C] /:Măreț, trandafirii cântau, Măreț, pomii se-alăturau, Măreț se-auzea în grădini, Din cupele albe de crini. :/ [V2] Și foșnetul lanului plin, Cu spice-aurii ce se-nchin’, Auzi fredonatul din grâu: Măreț Creator am și eu! Mergând deseori la izvor, Să-mi stâmpăr și sete, și dor, În stropii de rouă-am zărit Mărețul Stăpân oglindit. [V3] Dar omul, dator Domnului, Cununa creației Lui, Atât a tot scris și a tot spus Că-i mit și legendă Isus. Dar nu e putere, da nu-i, Să-ntunece gloria Lui. El spulberă duhul ateu Cu forța Cuvântului Său. [C2] E mare, puternic și sfânt, Cu El noi avem legământ. El slava nu-și dă nimănui, Ci toate-or cădea în fața Lui. Ce mare și sfânt, Doamne, ești! Tu toate în curând înnoiești. Ajută-ne să ne sfințim, Pe noul pământ să pășim.