Otniel Strâmbu V1 C V2 C V3 C [V1] Dimineața, iar te văd când se-arată zorii Când e cerul iar senin și plecat-au norii. După-o noapte cu amar și adânci suspine, Iar te văd Isuse drag cum privești la mine. [C] Tu ești tot ce mi am dorit jos printre suspine Când goneam nefericiți spre un alt mai bine! Tu Isuse, soare sfânt, tu-mi ești tot avutul Și-n necaz și-n bucurii ca tine nu-i altul! [V2] După bezna care-a fost, iarăși văd seninul Cum se așează c-altă dat’ aducând alinul Și privesc în depărtări, soarele iubirii, Revărsându-și minunat raza fericirii. [V3] După plânsul cel amar jos în valea morții, Văd acum cerul cu har, roua dimineții; După tot ce-a fost cândva rane și durere, Îți simțesc Isuse drag dulcea mângâiere.