Otniel Strâmbu V1 C V2 C V3 C V4 C V5 C [V1] O răsplătește-ne Tu anii, În care n-am fost fericiți În care n-am avut betani Și-n suflet n-am fost odihniți. [C] Toți anii-atâtor răni și patimi, Toți anii plini de despărțiri În care am stropit cu lacrimi Cărările-atâtor iubiri… [V2] Atâtea vremi zbuciumare Trăite fără de răgaz Și-atâtea lacrime amare Ce-ades ne-au curs pe-al nost’ obraz. [C] O răsplătește-ne, Tu Doamne, Atâția ani și i-am trăit În colții urilor haine Și-n chinul greu cel mai cumplit. [V3] Ni-i răsplătește cu izbândă Cu biruinți și mângâieri Cu dragoste și mai arzândă Și cu mai sfinte amintiri. [C] Cu întâlniri și mai mărețe Cu-mbrățișări mai plin de dor Cu vremi de mai multă binețe Și cu iubiri ce nu mai mor. [V4] Căci tot ne-am stins în greul vieții Căutând un mai măreț statut Bătând la porțile dreptății Și tot pierzând ce am avut. [C] Ne-am sfâșiat și haina în pripă Crezând că totul-i ruinat Pierdut-am și-ultima aripă, Cu care-abia Te-a mai căutat. [V5] Și-acum plângând pe vatra veche Zdrobiți de dor și așteptări Iar Te-așteptăm cu duhu-n veghe Să ne ridici la Tine-n zări. [C] Căci nopți de patimi iar se lasă Cu-nspăimântări și reci fiori Să-Ți pierdem urma către Casă Chiar la ivirea Zorilor. Ne ține în credință tare Sfinții în harul Tău divin Să-Ți fim în ziua-aceea mare, Isuse, rodul Tău deplin.