Iosif Lazăr V1 V2 V3 [V1] Ca roua pentru albii crini, din zorii zilelor de jar, ce dulce-şi lasă-n stropii plini, răcoarea boabei de cleştar, așa e harul Tău, Isus, înviorează duhul meu, când, iarăşi, îl reverși de sus, mai proaspăt cu-orice zi, mereu! [V2] Ca roua pentru lanul greu, de-atâta aur adunat, ce-şi dă toți picurii, mereu, spre grâu-n soare legănat, aşa-i iubirea Ta în zori, o simt ca roua picurând, cu-a ei neomenești fiori, în duh, răcoarea ei lăsând! [V3] Ca roua peste trandafiri, cu-a lor splendori de nedescris, în boarea dulce de zefir, când prima rază i-a atins, cu mult mai mult, Isuse-mi dai, prin bucuria ce-mi cobori, în duhul, fericiri de rai, Tu, Roua Veșnicilor Zori!