Iosif Lazăr V1 V2 V3 V4 V5 [V1] Ce-ar folosi frumsețea unei flori, cu chip gingaș, și-atât de vii culori, de nu ar da acelor ce-o privesc, /: o mângâiere-a Tatălui Ceresc? :/ [V2] Ce-ar folosi un limpede izvor, de nu și-ar da-n zăduful arzător, răcoarea-i dulce, celui ostenit, /: ce-a alergat spre el, cu pas grăbit? :/ [V3] Și cântărețul, cui i-ar folosi, de n-ar nălţa-n divine armonii, a sa cântare, spre-a înviora /: pe cel ce-și poartă-n lume crucea sa? :/ [V4] Și noi, ca inima, să nu-ncetăm, prin cânt fierbinte-ntruna să vibrăm, să lăudăm pe Tatăl Dumnezeu, /: căci El ne-a dat ca dar pe Fiul Său! :/ [V5] Căci a iubi și a cânta cu har, când am primit acest talant în dar, e felul vrednic de-a-L întâmpina /: pe-al nostru Mire, când va apărea! :/