Dorel Breabăn V1 C1 V2 C1 V3 C2 [V1] Așteptând semnalul plecării, un popor stă în noapte veghind, Copleșiți de dorința salvării și speranță în inimi arzând. Încălțați, și cu toiegele-n mână, stau încinși, așteptarea e grea, Pe ușiori sângele-i mărturie, izbăviți din Gosen vor pleca. [C1] /:Spre patria promisă, cu dorul în piept, Israel așteaptă plecarea... Poporul ales va fi scos din Egipt, Vor trece pustiul și marea. :/ [V2] E cuprins de groază Egiptul, judecăți au venit peste el, Dumnezeu Și-a ținut legământul, a salvat pe toți din Israel. Iar atunci o mare oștire, din Egiptul robiei pornesc, Și, având călăuză pe Moise, au plecat spre-un Canaan pământesc. [V3] Noi n-avem în frunte pe Moise, călăuză ne este Isus, Din robia cea mare ne scoate, să ne ducă la locul promis. Cât mai e de stat, nu se știe, în popasul acesta de jos, Dumnezeu ne trimite solie, și atunci vom porni glorios. [C2] /:De patria cerească mi-e dor și aștept Plecarea cu sfinții odată, Căci dragostea sfântă ce mi-ai pus în piept Nu m-a părăsit niciodată. :/