Ilie Belciu V1 C V2 C V3 C [V1] Pe cerul vieții când se-adună norii, Şi nu găseşti la nimeni adăpost, Când simţi în pieptul tău adânc fiorii, Trăirilor în viaţă fără rost. Când cel mai drag şi-apropiat se duce, Speranţele în vânt s-au risipit, Adu-ţi aminte că Isus pe cruce, A fost şi El odată părăsit. [C] /:Închide uşa odăiței tale, Şi spune-I lui Isus în rugăciune, Despre necazul ce-ţi aduce jale, Cum nimănui în lume nu-i poţi spune. :/ [V2] Nu mai căuta la oameni alinare, Că niciun muritor nu-ţi poate da, Numai Isus aduce vindecare, Acelor răni ce frâng inima ta. Nu te lăsa răpus de necredinţă, În ziua când de rău eşti încercat, La Dumnezeu e totul cu putinţă, Tu să te-ncrezi în El neîncetat. [V3] El vine când Îl chemi cu stăruinţă, La ruga ta nu stă nepăsător, Îţi poate da în toate biruinţă, Când lângă El rămâi ascultător. Asupra ta veghează cu-ndurare, Un Dumnezeu puternic, necuprins, Şi-n ceasul cel mai greu de încercare, Poţi fi căzut, dar nu poţi fi învins.