Iosif Lazăr V1 V2 V3 [V1] S-arunc a harului Tău mreajă, să prind în ea pe cei pierduți, pe cei robiți de-a lumii vrajă, ce-n patimi grele sunt ținuți! Cu mreaja dragostei de semeni, chiar dacă-s în păcate morți, ca Tine, drag Isus, asemeni, să-i trag spre-a Cerului Tău porți! [V2] Cu mreaja faptei de lumină și-a milei pentru cel sărman, să prind pe păcătoși să vină la Tine, Bun Samaritean! Cu mreaja cântului din Tine, s-apuc pe cei ce plâng și gem, să le alin adânci suspine, și-n Casa Harului să-i chem! [V3] Acolo-n Casa Ta divină, găsește-odihnă cel trudit, și foamea, sufletu-și alină cel ce-ndelung a flămânzit! Ferice de-orice suflet care în mreaja harului e prins, din inima-i țâșnesc izvoare de har, pe-al vieții necuprins!