John Mark Hall & Matthew Joseph West V1 V2 C V3 C T C [V1] Dacă știam că vorba-aceea e cea din urmă, Aș fi lăsat deoparte orice mă grăbea. Mi-aș fi astâmpărat plecarea, și nu îmbrățișarea. Mai vreau cu tine-o zi de s-ar putea. [V2] În golul inimii s-a cuibărit durerea. Ei îmi spun că timpul o va vindeca, Dar eu știu că tu te-ai dus acolo unde lacrimi nu-s Și gându-acesta mă va mângâia. [C] Acolo, sus în Ceruri, amarul nostru va pieri, Tânguirile vor trece și tot ce-i vechi se va-nnoi. Mă alină promisiunea, chiar dacă lacrimi nu s-au stins, Că urma rănilor o poartă doar sfinte mâini ce te-au cuprins. [V3] Călătoria pe pământ n-a fost ușoară, Multe urme grele rănile-au lăsat. Și, acum că lupta ți-ai sfârșit și alergarea ți-ai isprăvit, Durerea parcă nici n-a existat. [T] Aleluia! Aleluia, mâinilor ce te-au cuprins! [B] În fiecare zi te simt aproape, Tu trăiești prin tot ce sunt și am mai bun. Și până-n ziua când ne-om întâlni, lupta și-alergarea voi împlini, Să pot vedea ce vezi și tu acum.