Iosif Lazăr V1 V2 V3 [V1] O, Preaiubitul meu, Isus, în lume-i noapte de tăciune, e-atât de mult de când Te-ai dus, şi dorul, dorul mă răpune! Cetatea toat-am străbătut, și ulițele toate, toate; să vii-ntr-al inimii-aşternut, căci Preaiubitule, e noapte! [V2] De când în suflet Te-am primit, Mântuitor şi Domn și Mire, Te chem, Te chem necontenit, Te chem şi-aştept a Ta venire! Privesc spre Cer adeseori, și noaptea tot mai neagră-mi pare, căci nu se-arată-ai Zilei Zori, și Chipu-Ţi Drag, Isuse-n zare! [V3] În inimă văpăi îmi ard, Isus iubit, dar eşti departe, că-atâtea ziduri ne despart, și de ocări și spini am parte! ... Dar eu Te-aştept cu mai mult drag, Te-aştept cu dorurile-mi grele, cu candela iubirii-n prag, o, Mirele vieţii mele!