Genovieva Sfatcu Beattie și Silvia Tărniceriu V1 V2 V3 T [V1] Ia-mi aurul şi-argintul din calea mea Stăpâne, ia-mi haina de pe mine şi adăpost şi pâine. Şi dă-mi în schimb tăria să-Ți preamăresc Voinţa, când ochii mei vor plânge şi fi-va-mi suferinţa tovarăşul de cale, atâta-ți cer Părinte, prin Voia-Ți milostivă, prin darurile sfinte. [V2] Nu cei ce au argintul ‘naintea lor grămadă sunt cei aleşi, Stăpâne, ca Cerul Tău să vadă... Ei stăpânesc pământul, dar nu ştiu ce-i o floare... Ei nu știu ce-i durerea și n-au o sărbătoare. Nimic ei nu aşteaptă cu sufletul lor mic, ei n-au ce să aştepte când nu cred în nimic. [V3] Numai când e spălată cu lacrime fierbinți, privirea vede culmea curatelor credinți... Cununa suferinţei coboară-mi-o pe frunte, iar paşii mei îndreaptă-i spre a credinţei munte, cu ochii-n sus spre Ceruri, spre a credinţei stea, ajută-mi să pot spune "mai sus e Casa mea! [T] Ia-mi aurul şi-argintul din calea mea Stăpâne, ia-mi haina de pe mine şi adăpost şi pâine. Şi dă-mi în schimb tăria să-Ți preamăresc Voinţa, când ochii mei vor plânge şi fi-va-mi suferinţa tovarăşul de cale, atâta-ți cer Părinte, prin Voia-Ți milostivă, prin darurile sfinte!