Iosif Lazăr V1 C V2 C V3 C [V1] Deșertăciune este slava lumii, și avuția ei așa râvnită, spre ele-aleargă grabnic fiii humii, acei ce n-au viața înnoită! [C] Ce bogății de har, ce bucurie, trăiesc câți au cerească obârșie, ei locuiesc, în duh, mai sus de soare, unde-i iubire, pace și cântare! [V2] Sub soare-i frământare fără tihnă, și goană după vânt și amăgire, dar cei ce-Ți poartă jugul, au odihnă, în el găsesc, Isuse, împlinire! [V3] Îți mulțumim, Isus iubit, de harul ce ne-a schimbat viața-n primăvară, prin el, cântând, urcăm acum calvarul, spre culmile-n lumină fără seară!