Anonim V1 V2 V3 V4 V5 [V1] Când Domnul cina a sfârșit, Dintr–odată S–a–ntristat, Și–a plecat în Ghetsimani, Către Tatăl s–a rugat. [V2] Și–a–ngropat El fața–n palme, Și–ntristat, a plâns cu amar: „Tată, dacă–I cu putință, Depărtează–acest pahar”! [V3] Și–a privit apoi în urmă, Dorm urmași de–ntristare: „Să vegheați măcar o clipă, Nu ați fost nicicând în stare!” [V4] În genunchi El cade iarăși, Și–i pământul ud de sânge, Numai noaptea–i tovarăș, Și El plânge, plânge, plânge! [V5] O, priviți–L voi în rugă, Întristat cum stă–n grădină, Va fi părăsit de Tatăl, Când va lua a noastră vină.