Iosif Lazăr V1 V2 V3 V4 V5 [V1] Să mă despart c-o binecuvântare de frații mei, cu care-am fost unit /: în rugă, în Cuvânt și în cântare, și să rămân în duh nedespărțit! :/ [V2] Să îi vorbesc de bine-apoi oriunde Îmi vei purta Tu pașii pe pământ, /: în dragoste să pot mereu ascunde, ce n-au avut în trai în totul sfânt! :/ [V3] Să binecuvintez pe orișicine, să nu grăiesc de rău nici pe vrăjmași, /: ci să mă rog cu mijlociri, mai bine, și pentru ei și pentru-ai Tăi urmași! :/ [V4] Căci a vorbi cu binecuvântare când sunt cu frați sau despărțit de ei, /: e cea mai minunată înălțare, e starea-n care Tu mereu mă vrei :/ [V5] Așa Te rog să mă ajuți, Isuse, ca Tine să vorbesc și să iubesc, /: prin mine, binecuvântări nespuse să lași mereu spre toți ce-i întâlnesc! :/